GÎNDURI SINCERE DESPRE DEONTOLOGIE

CÎTEVA GÎNDURI SINCERE DESPRE DEONTOLOGIE MEDICALĂ

Dr Bauer Béla

medic primar pediatru, doctor în medicină,

Deontologia medicală de astăzi se bazează pe tradiţiile universale şi autohtone ale medicinei care este prin excelenţă o profesiune umanitară. În decursul istoriei medicinei, cei care s-au angajat să o practice au acceptat un sacrificiu imens pe care sunt obligaţi să-l onoreze până la capătul vieţii lor, rămânând fideli omului bolnav.

Ataşamentul faţă de cei suferinzi, depăşirea atitudinilor retrograde, nu odată nihiliste, relevarea condiţiilor sociale şi a marilor probleme de sănătate publică, realizarea unui pas înainte în cuceririle ştiinţei medicale, au fost obiective de referinţă ale marilor noştri înaintaşi. Aceste repere sunt şi rămân actuale generaţiei medicale de azi şi de mâine.

Atitudinea societăţii faţă de corpul medical

Una din perspectivele practicii medicale o constituie recunoaşterea şi păstrarea acestor criterii de neînlocuit atât pentru societate în general cât şi pentru breasla noastră în special.

Capacitatea profesională şi de cercetare generaţiei de azi nu poate fi lipsită de elementele valoroase de etică şi conştiinţă medicală. Asigurarea uni trai decent al medicilor, crearea bazei materiale pentru activitatea profesională curentă şi pentru cea de cercetare şi activitate ştiinţifică (din păcate dorinţe repetate până la epuizare,/ dar numai parţial sau deloc onorate de societate/, problematica extrem de complexă a asistenţei sanitare de astăzi, reprezintă o serie de priorităţi.

Diminuarea inechităţilor din sistemul sanitar trebuie vizată prioritar în două direcţii: modalitatea de ocupare a posturilor scoase la concurs şi în general a sistemului de promovare în ierarhia sanitară şi abuzurile legate de relaţia medic–pacient.

Tehnologizarea în medicină duce inevitabil la creşterea numărului incidentelor, accidentelor şi de ce să nu spunem a erorilor, de aceea accentul trebuie pus pe măsuri instituţionale de profilaxie (de altfel costisitoare) şi nu pe culpabilizarea corpului medical. „Erare humanum est” trebuie acceptată şi în profesia medicală, bineînţeles fără să fie fatală. Corpul medical din România nu dispune de organisme de mediere şi accentul este pus pe pedepsirea medicilor, principiu care persistă şi după 50 de ani, datorită incompetenţei şi suficienţei politicienilor, iresponsabilitatea majorităţii mass-media, goana după senzaţional, cultura generală şi sanitară a populaţiei manipulată tendenţios împotriva corpului medical.

Bineînţeles că protecţia drepturilor pacienţilor şi utilizarea căilor extrajudiciare şi judiciare se impun în mod prioritar, dar atitudinea: „nu blamaţi doctorii, recompensaţi pacienţii în caz de eroare medicală” se impune de asemenea fiindcă presiunea pusă pe corpul medical este şi va fi în dezavantajul pacienţilor. Această tendinţă de blamare „alibi” din partea societăţii nu s-a întălnit niciodată în decursul istoriei omenirii, fiindcă nu poate nega nimeni că de o bună periodă de timp societatea aruncă pe spinarea reţelei sanitare o serie de însuficienţe sociale care îi aparţin,în loc de propagare a spiritului de sacrificiu de sinceră dorinţă de a ajuta pe semenii lor.

Ca un reproş imediat puterile actuale ridică problema –parasolvenţei-dar se pune problema că un medic cu cîştigul şi cu –aşa zis parasolvenţă-n-are posibilitate să cumpere un tratat medical de circulaţie mondială-sau un medic pensionar se pelindă din punct de vedere al existenţei matriale pe marginea prăpastiei.Oare cine a obligat pe corpul medical la acceptarea parasolvenţei,acordînd salarii de mizerie.Oare nu acuzatori.S-a pus problema vreodată în mod oficial, că în societăţile drepte, democratice de ce nu există parasolveţă,răspunsul este clar-renumerarea adecvată a personalului medical pentru asigurarea unui trai decent.Fiindcă opinia publică în fiecare moment este manipulat de statistici de tot feluri-Demnitatea nostră profesională ne obligă să cerem şi noi clarificare provenienţei miliardelor în valută a –Băieţilor Deştepţi-Considerăm că ar fi util intr-o socieate –zis democratică-Dragii nostrii concetăţeni- să nu blamaţi doctori ,că consumaţi un fapt de imoralitate.Suntem conştienţi că sunt excepţii de condamnat, dar ele sînt rare. Doar atît- în vederea apărării cauzei nostre umane şi profesionale.Poate că în viitorul apropiat din ce în ce vor fi mai puţini, faţă de cei care puteţi manifesta nemulţumirea dvs,fiindcă vor pleca din ţară.

Se impune în mod imperios dispariţia mentalităţii de –tip feudal-privind atitudinea unori vîrfuri profesionale şi administrative imbibate paralel cu nivele de subcultură sesizabilă-eliminarea politicianismului de orice fel în asistenţa sanitară-Cei dintre noi, cari doresc o treaptă mai înaltă pe scara ierarchiei profesională,să pună mîna pe carte,să se perfecţioneze şi să ingrijească cu demnitate şi spirit de responsabilitate profesională pe bolnavii lor.

Este cazul să solicităm insistent din partea statului un respect individualizat şi bine meritat pentru persoanele cu înaltă calificare care se reflecte în statutul lor social.Nu acceptăm să fim blamaţi de cei cu reavoinţă şi persoane incompetente.

Nevoia de a revizui CODUL ETIC a apărut după aderarea Romîniei la Uniunea Europeană.Acest cod formulează standardele obligatorii pentru membri Colegiului Medicilor din Romînia.

DESPRE ACTIVITĂŢI PARAMEDICALE-VINDECĂTORII

Ne referim la categoria vrăjitoarelor,şarlatanilor,vindecătorilor de tot feluri-popularizate de mass media,frecventate chiar de oameni de vîrf—

Legat de activitatea lor nu am remarcat nicio admolestare, nu aminteşte nimeni de parasolvenţă,-nemaivorbind de legalitatea funcţionării lor-de erorile lor privind temporizarea unor afecţiuni grave nu o dată cu un final dramatic.

STIMAŢI COLEGI, TOATE ACESTEA ÎN EUROPA UNITĂ

CONŞTIINŢA ŞI PROFESIUNEA MEDICALĂ-

Apărută încă din cele mai vechi timpuri,legile deontologiei medicale au fost intr-o permanentă evoluţie,fiind legete de transformările bazei şi suprastructurii societătţii.Normele morale fundamentale ale profesiunii medicale,enunţate în bună parte încă de HIPOCRATE,s-au transmis din generaţie în generaţie,suferind înfluenţa moralei societăţii respective.

Nu poate exista o etică medicală eternă,după cum nu poate exista nici o morală cu caracter permanent.Adaptarea generaţiei de astăzi a corpului medical reclamă o necesitate stringentă pentru două motive-

1-Pe lîngă păstrarea legilor eticii medicale constituite în mod istoric,caracterele general umane ale prescripţiilor deontologice-conştientizarea,acceptarea a normelor de conduită impuse din punct de vedere al conduitei profesionale contemporane/de exemplu-antibioticoterapie raţională,ştiinţifică,cunoaşterea reacţiilor adverse a medicamentelor,/farmacovigilenţa/evitarea explorărilor paraclinice moderne şi costisitoare cît sînt ele posibile,respectarea cu stricteţe a indicaţiilor absolute,relative şi contraindicaţii prinid intervenţiile chirurgicale,prevenirea infecţiilor nosocomiale,creare de relaţii neprincipiale cu reţea farmaceutică şi altele.

2-Ridicarea la rangul cuvenit în societate a prestigiului corpului medical presupune şi formularea cerinţelor concrete-prin insistenţa către putere, a tuturor eşaloanelor sanitare pentru obtinerea bazelor structurale,organizatorice,financiare,legislative,în vedera asigurării de condiţii materiale, în vederea unei funcţionări optime şi în deplină siguranţă a asistenţei sanitare.Formularea unor exigenţe profesionale calitative,imposibil de realizat în condiţii actuale de dotare,pentru corpul medical este neavenită şi nedreaptă.

CALITĂŢILE MORALE SUPERIOARE-respectul pentru fiinţa umană,înţelegerea şi răbdarea,ataşamentul profund faţă de omul bolnav,înaltul simţ de răspundere,alături de o bună pregătire profesională sînt inscrise pe calendarul nostru etic de toate zilele.

Din nefericire societatea de astăzi,mass media, nu priveşte pe corpul medical ca pe un element activ,creator-ci în mod arbitrar promovează concepţia –de profesie de sacrificiu-care trebue să funcţioneze în condiţii chiar cu improvizaţii crase,inacceptabile pentru o societate modernă.

Considerăm regretabil faptul că aproape zilnic suntem exemplificaţi în mass media în sens negativ.De multe ori am pus intrebarea-cei 6 ani de facultate,4-5 ani pentru specializări, perfecţionări ,4-5 ani,calculat din viaţa noastră,petrecute închişi în spital în timpul gărzilor , înafara programului de muncă-cu nopţi albe-şi frămîntări ucigătoare pentru salvarea unori fiinţe umane oare sînt recunoscute de societate-Care anume categorie socială face acest sacrificiu imens pentru semenii noştri-Oare pune cineva problema cauzelor exodului în masă a medicilor/3-4000 de medici/numai în ultimul timp.Resursele umane în asistenţa sanitară se vor diminua,numeric şi calitativ chiar în viitorul apropiat.

Iată de ce problema deontologiei medicale nu poate fi tratată unilateral,fiindcă exigenţele formulate doar la adresa corpului medical,fără sprijinul moral şi material al societăţii,duce inevitabil la dăstrămarea imaginii profesiei nobile medicale.Marii noştri inaintaşi au rămas fideli toată viaţa profesiei de medic-Cu toate că condiţiile istorice şi sociale au suferit o restucturare imensă dar considerăm că cei care au depus jurămîntul lui HIPOCRATE trebue să evite paralelismele tentante a societăţii de astăzi care mai devreme sau mai tîrziu te îndepărtează de patul bolnavului.

RECUNOAŞTEREA PERFORMANŢELOR PROFESIONALE

Numeroşi colegi dintre noi sunt cunoscuţi pentru verticalitatea umană şi profesională în activitatea lor de toate zilele.Nu sunt oameni ieşiţi din comun,dar muncesc mai mult,mai perseverent,mai organizat şi cu un talent mai notabil pentru profesia de medic-Nu sunt eroi,savanţi sau cu alte epitete de -tip superman-Pentru aceşti colegi,pentru munca lor se cuvine o recunoştinţă şi respect pe care avem obligaţia să î-i acordăm.Invidia,reavoinţa faţă de valorile autentice a breaslei noastre,compromi-te imaginea corpului medical.Japonezi şi angloxaonii manifestă un cult pentru muncă şi talent. la rîndul nostru avem de învăţat de la ei.

DESPE TECHNICA,CONŞTINŢA ŞI DEPERSONALIZAREA

BOLNAVULUI ÎN ASISTENŢA SANITARĂ.-

Pentru omul bolnav technica a creat adevărate uzini de sănătate,în care perfecţiunea mecanică,dirijată de o echipă cu o pregătire medicală complexă şi de un nivel technic excepţional ajută la salvarea şi readucerea în stare de sănătate a celor suferinzi.

Însă cu aceeaşi impetuozitate o altă realitate îşi cere drepturile.Omul cel care suferă,cel care ni se incredinţează cu toate puterile lui de ataşare,şi cu toate speranţa pe care o citim în ochi.Acest OM- nu poate fi privit ca un obiect care trebue racordat la diverse aparate,supravegheat mecanic,investigat automat,conectat la staţia de integrare.Medicul de familie poate fi invidiat pentru relaţiile lui directe,umane şi de multe ori plină de satisfacţii,fiindcă el înţelege cel mai indeaproape pe cei suferinzi.De multe ori el este primul şi ultimul refugiu al acestor oameni.

Trebue să reţinem faptul că technicizarea muncii sanitare nu trebue să ducă la depersonalizarea acestei activităţi.

ACTIVITATEA MEDICALĂ ÎN ECHIPĂ,

Epoca –eroismului-în istoria medicinei a trecut cu dispariţia bolilor infecţioase cu extindere în masă,a chirurgiilor de campanie din războaie mondiale,sau –un chirurg şi un bisturiu-în asistenţa chirurgicală generală.Importanţa perseverări acestor criterii aproape de un secol este considerat ca o necesitate de neinlocuit în practica medicală-Dar îngîmfarea,atitudinea plină de sine şi nu în ultimul rînd-INVIDIA MEDICORUM- sînt obstacole de multe ori de netrecut în aplicarea lor.Pînă la urma urmei este o cerinţă a conştiinţei noastre personale-că am epuizat sau nu toate mijloacele medicale în vederea salvării unei vieţi omeneşti.Experienţa şi sfaturile marilor noştri inaintaşi ne atenţionează că abaterile dela aceste principii în practică medicală se plătesc foarte scump.

-MEDICUL ŞI OPINIA PUBLICĂ-

-Incontestabil că sănătatea reprezintă,sub raport valoric-UN SUMUM- al străduinţelor umane.A fi sănătos ,a trăi mult şi a trăi bine,formează piloni de maximă rezistenţă a existenţei.

Acest concept,legat de cea mai scumpă dintre valorile umane,a imprimat medicinii valenţe proprii.Profesiile şi meşteşugurile se deosebesc mult una de alta,sub raportul răsunătului afectiv,legate de instinctul de conservare.

Din acest punct de vedere,medicii dispun de un statut propriu,de posibilităţi proprii de acces spre cele mai intime structuri fizice şi sufleteşti.Ţinănd cont de acest fapt medicul,nu a fost şi nu va fi nici-cînd indiferent opiniei publice.Această îl urmăreşte pas cu pas,îl disecă,îl ţine permanent în focul concentric al observaţiei.Cu un spirit de severă luciditate,el este categorisit deîndată , profesional,uman şi moral.Sînt doi factori care trag greu în balanţă,atunci cînd este vizată stabilirea reputaţiei unui medic-pregătirea sa profesională şi increderea pe care respectivul o inspiră bolnavului.Dacă factorul pregătirii profesional este determinant în confecţionarea portretului medicului,încrederea în medicul curant reprezintă pîrghia de rezistenţă a acestei munci colective de analiză,pe care o exercită opinia publică comună.

COORDONATELE PRESTIGIULUI MEDICULUI.-

În ultimul timp prestigiul medicului constitue obiectul unei tot mai intense preocupări teoretice.Considerăm că faptul este firesc,dat fiind că în profesia noastră prestigiul constitue unu-l din instrumentele cu care se operează,increderea pentru medic influenţînd favorabil vindecarea.

Trebue remarcat însă faptul că,în practică se inregistrează concomitent o uşoară scădere a importanţei medicului,datorită inainte de toate interpunerii tot mai insistentă între medic şi pacient,a aparaturii de investigaţie sau terapie,a analizelor-În istoria medicinei în ordinea cronologică a posibilităţilor de diagnostic mecanic sau technic au dominat o serie de examinări paramedicale ca-examenul radiologic-examinările sofisticate de laborator-ecografia-C.T.etc-Încet ,încet şi practicieni s-au acomodat cu aceste condiţii şi au neglijat bazele milenare a activităţii medicale/anamneza corectă-examenul obiectiv minuţios-metodologia formulării diagnosticului etc/

Bolnavii emit deja pretenţii, în momentul prezentării lor la consultaţie-după cum urmează-trimiteţi-mi la raze-să -mi faceţi toate analizele-să-mi se facă o ecografia să aflu care este starea organelor mele interne etc.

În aceste condiţii se impune stabilirea locului şi rolului examinărilor paraclinice.Ierarchizarea acestor examinări,eşalonarea lor in timp,pe fondul unori scheme ştiinţifice,se impune pentru fiecare practician.

Desigur nu se pune problema negării avantajelor technicizării medicinei-firească şi absolut necesară, folosirea tot mai largă,aceea ce oferă extraordinalul progres al zilelor noastre.Dar trebue să se facă concomitent cu păstrarea şi consolidarea relaţiei interumane medic-pacient,relaţiei esenţiale şi condiţie a reuşitei actului medical.

Nesincronizarea acestor activităţi medicale pot duce la erori medicale-la originea cărora pot concura şi alte cauze/aglomeraţia cabinetelor, examen obiectiv superficial,anamneza incorect efectuată,interpretarea eronată a unor date paraclinice,lipsa de colaborare interdisciplinară, etc. În condiţiile actuale orice –FISURĂ-se pedepseşte aspru-fie vorba de o eroare individuală sau colectivă-mai ales intr-o perioadă istorică a medicinei în care erorile de orice fel sînt vînate de mediul în care trăim.

Din cele mai vechi timpuri oamenii au avut tendinţă de a privi cu veneraţie şi respect pe cei ce reuşau prin însuşirile lor,uneori privite ca supranaturale,să îndepărteze suferinţa omenească,s-o uşureze sau s-o lecuiească.Acumularea de cunoştiţe,succesele terapeutice,lărgirea în extremis a posibilităţilor de investigaţii paraclinice au consolidat de a lungul timpurilor străvechi aceste indeletniciri omeneşti.Generaţia nostră sunt convins că respectă acest principiu cu convingere.

-AFIRMAREA NOULUI ÎN ŞTIINŢĂ-

Cunoaşterea noastră se imbogăţeşte continuu,viaţa de fiecare zi ne confruntă cu situaţii complexe,grele, pe care predecesorii noştrii nu le-au bănuit.Societatea îşi sporeşte exigenţele faţă de noi,iar mijloacele

concepţiile,technicile pe care le-am stăpănit la un moment dat nu rezistă încercărilor,in totalitatea lor.

Credem că fiecare dintre noi la începutul carierei sale a visat să creeze -ceva nou- pentru lărgirea cunoştinţelor sau a bazelor ştiinţei medicale.

Dar pentru majoritate dintre noi-noul-apare sub forma-SALVĂRII UNUI VIEŢI OMENEŞTI-,un modest succes profesional-totuşi îl dorim şi în continuare prin muncă creatoare şi cinstită.

Noul ne apare ca o necesitate a ieşirii din impas,îl aşteptăm,îl dorim,îl căutăm,iar uneori se lasă aşteptat.

Noul nu este legat de funcţia din –schemă- de funcţii politico-sociale,şi nici de localitate,ţine în primul rînd de om.-În primul rînd de aptitudini,perseverenţă,tenacitate , cinstea,respectul nemărginit, faţă de ştiinţa medicală .-citat de Acdemician.Prof.Dr.GOLDIŞ GHEORHE-

Lucrarea de faţă este conceput pe fondul ideilor dascălilor noştri ca-

Acad.Dr.PROF IULIU HAŢIEGANU

.Prof.Dr.PĂUNESCU.I.

Prof.Dr.ANDER.Z.-Academician

Prof.Dr.GOLDIŞ GHEORGHE-

Prof.Dr.SZENTKIRALYI .I.STVÁN

Prof.Dr.ALFRED RUSESCU.

-Prof.Dr.KERPEL-FRONIUS.-

Prof Dr,C.G CONSTANTINESCU şi culegeri din literatura cu tematică abordată mai sus

Menţionez că sintetizarea şi actualizările îm-i aparţin. -

#1 Dr.BauerBela

---