INSTITUTUL MEDICO-FARMACEUTIC TÎRGU-MUREŞ
CATEDRA DE PEDIATRIE
R E F E R A T
privind teza de doctorat intitulată „ROLUL MODIFICĂRILOR
DUODENO-
-VEZICULO-PANCREATIC ÎN PATOLOGIA AFECŢIUNILOR
ABDOMINALE CRONICE LA COPIL” dr. Bauer Adalbert
Subsemnata conf. dr. şt. med. Indig
Bianca în calitate de membră a comisiei de doctorat pentru teza prezentată de dr. Bauer
Adalbert, în vederea obţinerii titlului de doctor în medicină, specialitatea
pediatrie, conform adresei I.M.F. Tîrgu Mureş Nr. 3816 / 1976 pe baza adresei
Min. Ed. Inv. Direcţia Înv. superior şi cercetări ştiinţifice Nr. 49.895 /
1976, analizînd teza de doctorat a susnumitului prezint constatările mele în
cele ce urmează.
Tema aleasă este de actualitate şi
importanţă practică majoră, modificările complexului
duodeno-veziculo-pancreatic (DVP) fiind adesea responsabile pentru s-ul
abdominal dureros cronic la copil. Simptomul durere abdominală cronică împreună
cu substratul său organic, constitutie la copil un frecvent handicap cu
potenţial de a reduce performanţa în realizarea posibilităţilor sale şi chiar
dezvoltarea psihosomatică armonioasă; în plus sindromul poate persista şi la
adult fără diagnostic precis şi tratat simptomatic. Totuşi atenţia pediatrilor
este încă prea puţin reţinută de semnificaţia şi precizarea interacţiunilor în
ce priveşte modificările organice din sindromul amintit. Justeţea alegerii
temei este atestată şi de frecvenţa durerilor abdominale cronice, 1:10 copii
citată de somităţile pediatriei (Nelson, Apley, Barnet), confirmat şi de
cercetările doctorandului precum şi de posibilităţile actuale de diagnostic
oferite de achiziţiile recente în gastroenterologie.
Ipoteza de lucru a fost concepută pe
baza unei experienţe bogate a unei munci tenace îndelungate în acest domeniu,
şi pe baza unui material informaţional pe cît de bogat, atît de judicios ales
din literatura autohtonă şi străină din cele mai multe limbi de mare
circulaţie.
Toate acestea au permis o programare
şi executare metodică şi de etapă a cercetărilor cu totul corespunzătoare
normelor ştiinţifice.
Doctorandul şi-a propus ca din
concurenţa multiplilor factori organici-funcţionali ai afecţiunilor
gastroenterologice ca: stări disecretorii, dissinergii digestive, anomalii şi
malformaţii congenitale, infecţii latente sau cronice, etc. să elaboreze metode
de investigare necesare şi utile practicii curente într-un domeniu important de
cercetare anume a fiziopatologiei corelative, ceea ce este un scop, o tendinţă
tradiţională a pediatriei.
Analiza tezei
Lucrarea cuprinde 8 părţi cu mai multe
subcapitole, dintre care în 6 părţi cercetările personale ale doctorandului,
concluzii generale, 481 titluri bibliografice. Lucrarea însumează în
total 221 pagini, 33 tabele şi într-un volum anexat 71 figuri.
Partea I-a a lucrării cuprinde o
sinteză originală privind rolul complexului DVP în „patologia cronică digestivă” o
denumire mai potrivită emisă chiar de doctorand, în locul celei vechi „sindrom
abdominal dureros cronic”. Argumentările bazate pe experienţa proprie şi date
din literatură sînt în aşa măsură convingătoare, că împreună cu autorul ne
înclinăm să admitem citez „dezordinile anatomo-funcţionale ale DVP
constituie un factor anatomo-funcţional de răscruce în suferinţa abdominală
cronică de origine digestivă la copil” şi
ca atare în caz de abdomen dureros cronic prelungit investigarea acestui
segment cu metode de examinări şi interpretări juste sînt esenţiale.
Partea II-a a lucrării redă o analiză
a bazei fiziopatologice ale modificărilor complexului DVP care, la rîndul său
fie primare fie secundare constituie veriga principală a patologiei
segmentare-corelative a digestivului.
Acest fond fiziopatologic este staza duodenală constatată mai demult în patologia
adultului, iar la copil presupusă şi dovedită de doctorand.
Începînd cu partea III-a problema
complexului DVP este luată în studiu în lumina cercetărilor personale. Această
parte cuprinde:
1. criteriile de selecţionare a
bolnavilor pentru explorare,
2. metodele de lucru
3. încadrarea nosologică a suferinţei
complexului DVP la copiii examinaţi şi
4. individualizarea diagnosticului clinic
în suferinţa complexului DVP la copiii examinaţi.
Criteriile de selecţionare a bolnavilor pentru explorare
s-au făcut pe considerente etiologice, clinice, de vîrstă şi durată suferinţei.
Astfel au fost luaţi în studiu peste 200 copii a căror date în acest sens au
fost prelucrate statistic. Relev că includerea copiilor de 16 ani a condiţionat
cercetarea unor probleme legate de patologia vîrstei „graniţă” adesea ieşită
din atenţia atît a pediatrilor cît şi a interniştilor.
Ca bun clinician şi excelent cunoscător a patologiei
digestivului, chiar în această parte a lucrării, doctorandul oferă orientare
clară în abordarea problemelor atît de complexe a patologiei abdominale cronice
a copilului.
În partea a IV-a a lucrării, intitulată „Concluzii
privind studiul clinic” sînt expuse deducţii pe baza evaluării statistice al
materialului clinic. Este de fapt o înşiruire a aportului personal privind
metodele de investigare clinică (anamneza, diagnosticul, diagnosticul
diferenţial, erorile de diagnostic). Propunerile în acest sens au
aplicabilitate practică deosebit de valoroasă la toate nivelele de asistenţă
medicală a copilului. Concluziile formulate în acest capitol clarifică şi
concretizează cele mai importante aspecte clinice constituind un bogat material
cu caracter monografic.
Tabelele XI-XII-XIII şi XX sintetizează datele cele mai
reprezentative din rezultatele cercetărilor.
Autorul are contribuţie esenţială şi în ce priveşte
etiologia suferinţei DVP atît de complexă şi de greu accesibilă. Datele din
această materie constituie repere importante în explorarea copilului cu
„patologie abdominală cronică”.
Un merit deosebit al doctorandului este atenţionarea
asupra unor etiologii şi patomecanisme mai puţin cunoscute sau mai puţin luate
în considerare în gastroenterologia copilului ca dissinergiile digestive la
copil şi adolescent, stări fiziopatologice încă insuficient studiate la copil
şi greu abordabile.
Partea a V-a cuprinde un studiu radiologic amplu şi
multilateral al complexului DVP. Cunoştinţele fiziopatologice aprofundate ale
doctorandului au condiţionat aplicarea şi întroducerea metodelor celor mai
adecvate pentru precizarea fondului anatomo-funcţional al modificărilor DVP.
Dacă materialul prezentat în capitolele anterioare se remarcă printr-un bogat
aport personal de aplicabilităţi practice, studiul radiologic are valori
deosebite cu aspecte originale prin stabilirea metodelor juste de examinări
radiologice diferenţiate segmentar şi simultane, metode bazate pe raţionalizări
fiziopatologice şi tehnice.
Autorul accentuiază că diversitatea formelor de stază
duodenală poate fi considerată ca un punct de reper radiologic important în
afecţiunile abdominale cronice ale copilului şi este argumentul convingător în
conturarea suferinţei acestui segment.
Materialul studiat prin varietatea sa a permis şi
diagnosticarea modificărilor fine şi a unor entităţi rare,chiar
originale-Suboccluzie duodenală intermitentă la copil.
În cazuri bine indicate autorul a procedat şi la
investigarea radiologică a colecistului şi ale căilor biliare. Examinările
radiologice au completat cu succes analiza clinică în studiul corelativ al
modificărilor DVP cu alte segmente digestive.
Partea a VI-a intitulată „Concluziile privind studiul
biologic” cuprinde analiza materialului propriu privind semnificaţia şi
metodele tehnice de explorări şi un material informaţional de importanţă
teoretică şi practică.
Tubajul duodenal clasic şi cel minutat în metodologia de
cercetare a autorului a completat şi a confirmat diagnosticul radiologic ceea
ce a fost de interes deosebit în afecţiunile căilor biliare atît de rar
investigate la copil.
Cercetările autorului dovedesc că reproductibilitatea
modificărilor radiologice şi al rezultatelor obţinute prin tubaj duodenal
clasic şi cel minutat, mai ales în diagnosticul dischineziilor biliare se
consideră o cerinţă actuală.
Autorul analizează şi sub aspect critic explorările
biologice, arătînd în ce condiţii şi în respectarea căror criterii pot fi utile
în precizarea naturii suferinţei DVP.
În concluzie
Lucrarea de dizertaţie este rodul unei
vaste experienţe în practica pediatrică, a unor studii şi cercetări ample,
susţinute şi efectuate cu sîrguinţă, corectitudine ştiinţifică, mereu centrate
spre utilitatea practică.
În primul rînd, relev contribuţiile personale ale
autorului privind tema studiată:
- alegerea însuşi ca obiect de studiu
patologia complexului DVP, cu semnificaţie centrată în suferinţa digestivă
cronică la copil, determinînd o mare morbiditate şi avînd consecinţe imediate
şi de durată importante; atenţionarea pediatrilor asupra acestei probleme de
prioritate practică, totuşi insuficient recunoscută în patologia abdominală la
copil;
- dovedirea rolului corelativ pe
întregul digestiv al afecţiunii complexului DVP pe baza unui material cazuistic
judicios ales şi suficient în număr pentru estimări statistice şi prin
cercetări clinice paraclinice bazate pe criterii corespunzătoare normelor
ştiinţifice;
- constatările şi deducţiile privind
rolul stazei duodenale în lanţul patogenietic al proceselor fiziopatologice,
atestate de studii clinice, biologice şi radiologice;
- elaborarea de metode şi tehnici
clinice, paraclinice şi radiologice dintre care unele inedite şi toate sistematizate
astfel încît pot fi aplicate cu folos în practica asistenţei de specialitate;
- iconografia, în special clişeele
radiologice excelente executate cu tehnici originale, cu respectarea
securităţii organismului, concepute sub îndrumarea doctorandului şi constituind
un valoros material ilustrativ ce
ar putea fi inclus într-o
monografie de gastroenterologie tipărită, contribuind la exigenţa acestuia;
Lucrarea în ansamblu atestă cunoştinţe vaste, aprofundate
de specialitate gastroenterologică şi de pediatrie, aptitudini deosebite de
analiză şi sinteză, calităţi de cercetător corect şi în primul rînd calităţi
deosebite de pediatru cu bogată experienţă practică.
Pe baza celor expuse, consider că. dr. Bauer Adalbert
întruneşte toate condiţiile pentru a obţine titlul de doctor în ştiinţe
medicale, pentru care îl propun cu convingere.
COMPONENŢA COMISIEI DE DOCTORAT
1-Prof.Dr.Docent
Cojocaru Aurel-I.M.F.Bucureşti
2-Prof.Dr.Mihalca
Eugenia-Clinica de Pediatrie I.M.F.Cluj
3-Prof.Dr.Krepsz
Ivan - Radiologie-I.M.F,Tîrgu-Mureş
4-Academician.Prof-emerit-Dr.PuskasGyorgy
- Clinica de Pediatrie.I.M.F.
Tîrgu Mureş.
5-Conferenţiar
Dr.Sc.Indig Bianka-Clinica de Pediatrie I.M.F.Tîrgu-Mureş
Nincsenek megjegyzések:
Megjegyzés küldése