Keresés: gyermekek orvosi cikkekben - Children medical articles: Search box

2014. február 22., szombat

CÁFOLHATATLAN TÉNYEK

INSTITUTUL MEDICO-FARMACEUTIC TÎRGU-MUREŞ
                             CATEDRA DE PEDIATRIE

R E F E R A T



privind teza de doctorat intitulată „ROLUL MODIFICĂRILOR DUODENO-
-VEZICULO-PANCREATIC ÎN PATOLOGIA AFECŢIUNILOR
ABDOMINALE CRONICE LA COPIL”  dr. Bauer Adalbert


            Subsemnata conf. dr. şt. med. Indig Bianca în calitate de membră a comisiei de doctorat pentru teza prezentată de dr. Bauer Adalbert, în vederea obţinerii titlului de doctor în medicină, specialitatea pediatrie, conform adresei I.M.F. Tîrgu Mureş Nr. 3816 / 1976 pe baza adresei Min. Ed. Inv. Direcţia Înv. superior şi cercetări ştiinţifice Nr. 49.895 / 1976, analizînd teza de doctorat a susnumitului prezint constatările mele în cele ce urmează.
           
            Tema aleasă este de actualitate şi importanţă practică majoră, modificările complexului duodeno-veziculo-pancreatic (DVP) fiind adesea responsabile pentru s-ul abdominal dureros cronic la copil. Simptomul durere abdominală cronică împreună cu substratul său organic, constitutie la copil un frecvent handicap cu potenţial de a reduce performanţa în realizarea posibilităţilor sale şi chiar dezvoltarea psihosomatică armonioasă; în plus sindromul poate persista şi la adult fără diagnostic precis şi tratat simptomatic. Totuşi atenţia pediatrilor este încă prea puţin reţinută de semnificaţia şi precizarea interacţiunilor în ce priveşte modificările organice din sindromul amintit. Justeţea alegerii temei este atestată şi de frecvenţa durerilor abdominale cronice, 1:10 copii citată de somităţile pediatriei (Nelson, Apley, Barnet), confirmat şi de cercetările doctorandului precum şi de posibilităţile actuale de diagnostic oferite de achiziţiile recente în gastroenterologie.
           
            Ipoteza de lucru a fost concepută pe baza unei experienţe bogate a unei munci tenace îndelungate în acest domeniu, şi pe baza unui material informaţional pe cît de bogat, atît de judicios ales din literatura autohtonă şi străină din cele mai multe limbi de mare circulaţie.
            Toate acestea au permis o programare şi executare metodică şi de etapă a cercetărilor cu totul corespunzătoare normelor ştiinţifice.
           
            Doctorandul şi-a propus ca din concurenţa multiplilor factori organici-funcţionali ai afecţiunilor gastroenterologice ca: stări disecretorii, dissinergii digestive, anomalii şi malformaţii congenitale, infecţii latente sau cronice, etc. să elaboreze metode de investigare necesare şi utile practicii curente într-un domeniu important de cercetare anume a fiziopatologiei corelative, ceea ce este un scop, o tendinţă tradiţională a pediatriei.

           
Analiza tezei

            Lucrarea cuprinde 8 părţi cu mai multe subcapitole, dintre care în 6 părţi cercetările personale ale doctorandului, concluzii generale, 481 titluri bibliografice. Lucrarea însumează în total 221 pagini, 33 tabele şi într-un volum anexat 71 figuri.
            Partea I-a a lucrării cuprinde o sinteză originală privind rolul complexului DVP în „patologia cronică digestivă” o denumire mai potrivită emisă chiar de doctorand, în locul celei vechi „sindrom abdominal dureros cronic”. Argumentările bazate pe experienţa proprie şi date din literatură sînt în aşa măsură convingătoare, că împreună cu autorul ne înclinăm să admitem citez „dezordinile anatomo-funcţionale ale DVP constituie un factor anatomo-funcţional de răscruce în suferinţa abdominală cronică de origine digestivă la copil” şi ca atare în caz de abdomen dureros cronic prelungit investigarea acestui segment cu metode de examinări şi interpretări juste sînt esenţiale.
            Partea II-a a lucrării redă o analiză a bazei fiziopatologice ale modificărilor complexului DVP care, la rîndul său fie primare fie secundare constituie veriga principală a patologiei segmentare-corelative a digestivului.

            Acest fond fiziopatologic este staza duodenală constatată mai demult în patologia adultului, iar la copil presupusă şi dovedită de doctorand.
            Începînd cu partea III-a problema complexului DVP este luată în studiu în lumina cercetărilor personale. Această parte cuprinde:

1.      criteriile de selecţionare a bolnavilor pentru explorare,
2.      metodele de lucru
3.      încadrarea nosologică a suferinţei complexului DVP la copiii examinaţi şi
4.      individualizarea diagnosticului clinic în suferinţa complexului DVP la copiii examinaţi.

Criteriile de selecţionare a bolnavilor pentru explorare s-au făcut pe considerente etiologice, clinice, de vîrstă şi durată suferinţei. Astfel au fost luaţi în studiu peste 200 copii a căror date în acest sens au fost prelucrate statistic. Relev că includerea copiilor de 16 ani a condiţionat cercetarea unor probleme legate de patologia vîrstei „graniţă” adesea ieşită din atenţia atît a pediatrilor cît şi a interniştilor.
Ca bun clinician şi excelent cunoscător a patologiei digestivului, chiar în această parte a lucrării, doctorandul oferă orientare clară în abordarea problemelor atît de complexe a patologiei abdominale cronice a copilului.

În partea a IV-a a lucrării, intitulată „Concluzii privind studiul clinic” sînt expuse deducţii pe baza evaluării statistice al materialului clinic. Este de fapt o înşiruire a aportului personal privind metodele de investigare clinică (anamneza, diagnosticul, diagnosticul diferenţial, erorile de diagnostic). Propunerile în acest sens au aplicabilitate practică deosebit de valoroasă la toate nivelele de asistenţă medicală a copilului. Concluziile formulate în acest capitol clarifică şi concretizează cele mai importante aspecte clinice constituind un bogat material cu caracter monografic.
Tabelele XI-XII-XIII şi XX sintetizează datele cele mai reprezentative din rezultatele cercetărilor.
Autorul are contribuţie esenţială şi în ce priveşte etiologia suferinţei DVP atît de complexă şi de greu accesibilă. Datele din această materie constituie repere importante în explorarea copilului cu „patologie abdominală cronică”.
Un merit deosebit al doctorandului este atenţionarea asupra unor etiologii şi patomecanisme mai puţin cunoscute sau mai puţin luate în considerare în gastroenterologia copilului ca dissinergiile digestive la copil şi adolescent, stări fiziopatologice încă insuficient studiate la copil şi greu abordabile.
Partea a V-a cuprinde un studiu radiologic amplu şi multilateral al complexului DVP. Cunoştinţele fiziopatologice aprofundate ale doctorandului au condiţionat aplicarea şi întroducerea metodelor celor mai adecvate pentru precizarea fondului anatomo-funcţional al modificărilor DVP. Dacă materialul prezentat în capitolele anterioare se remarcă printr-un bogat aport personal de aplicabilităţi practice, studiul radiologic are valori deosebite cu aspecte originale prin stabilirea metodelor juste de examinări radiologice diferenţiate segmentar şi simultane, metode bazate pe raţionalizări fiziopatologice şi tehnice.
Autorul accentuiază că diversitatea formelor de stază duodenală poate fi considerată ca un punct de reper radiologic important în afecţiunile abdominale cronice ale copilului şi este argumentul convingător în conturarea suferinţei acestui segment.
Materialul studiat prin varietatea sa a permis şi diagnosticarea modificărilor fine şi a unor entităţi rare,chiar originale-Suboccluzie duodenală intermitentă la copil.
În cazuri bine indicate autorul a procedat şi la investigarea radiologică a colecistului şi ale căilor biliare. Examinările radiologice au completat cu succes analiza clinică în studiul corelativ al modificărilor DVP cu alte segmente digestive.

Partea a VI-a intitulată „Concluziile privind studiul biologic” cuprinde analiza materialului propriu privind semnificaţia şi metodele tehnice de explorări şi un material informaţional de importanţă teoretică şi practică.
Tubajul duodenal clasic şi cel minutat în metodologia de cercetare a autorului a completat şi a confirmat diagnosticul radiologic ceea ce a fost de interes deosebit în afecţiunile căilor biliare atît de rar investigate la copil.
Cercetările autorului dovedesc că reproductibilitatea modificărilor radiologice şi al rezultatelor obţinute prin tubaj duodenal clasic şi cel minutat, mai ales în diagnosticul dischineziilor biliare se consideră o cerinţă actuală.
Autorul analizează şi sub aspect critic explorările biologice, arătînd în ce condiţii şi în respectarea căror criterii pot fi utile în precizarea naturii suferinţei DVP.





În concluzie

            Lucrarea de dizertaţie este rodul unei vaste experienţe în practica pediatrică, a unor studii şi cercetări ample, susţinute şi efectuate cu sîrguinţă, corectitudine ştiinţifică, mereu centrate spre utilitatea practică.
În primul rînd, relev contribuţiile personale ale autorului privind tema studiată:
-         alegerea însuşi ca obiect de studiu patologia complexului DVP, cu semnificaţie centrată în suferinţa digestivă cronică la copil, determinînd o mare morbiditate şi avînd consecinţe imediate şi de durată importante; atenţionarea pediatrilor asupra acestei probleme de prioritate practică, totuşi insuficient recunoscută în patologia abdominală la copil;
-         dovedirea rolului corelativ pe întregul digestiv al afecţiunii complexului DVP pe baza unui material cazuistic judicios ales şi suficient în număr pentru estimări statistice şi prin cercetări clinice paraclinice bazate pe criterii corespunzătoare normelor ştiinţifice;
-         constatările şi deducţiile privind rolul stazei duodenale în lanţul patogenietic al proceselor fiziopatologice, atestate de studii clinice, biologice şi radiologice;
-         elaborarea de metode şi tehnici clinice, paraclinice şi radiologice dintre care unele inedite şi toate sistematizate astfel încît pot fi aplicate cu folos în practica asistenţei de specialitate;
-         iconografia, în special clişeele radiologice excelente executate cu tehnici originale, cu respectarea securităţii organismului, concepute sub îndrumarea doctorandului şi constituind un valoros material ilustrativ ce ar putea fi inclus într-o monografie de gastroenterologie tipărită, contribuind la exigenţa acestuia;

Lucrarea în ansamblu atestă cunoştinţe vaste, aprofundate de specialitate gastroenterologică şi de pediatrie, aptitudini deosebite de analiză şi sinteză, calităţi de cercetător corect şi în primul rînd calităţi deosebite de pediatru cu bogată experienţă practică.

Pe baza celor expuse, consider că. dr. Bauer Adalbert întruneşte toate condiţiile pentru a obţine titlul de doctor în ştiinţe medicale, pentru care îl propun cu convingere.

         



COMPONENŢA COMISIEI DE DOCTORAT

1-Prof.Dr.Docent Cojocaru Aurel-I.M.F.Bucureşti
2-Prof.Dr.Mihalca Eugenia-Clinica de Pediatrie I.M.F.Cluj
3-Prof.Dr.Krepsz Ivan - Radiologie-I.M.F,Tîrgu-Mureş     
4-Academician.Prof-emerit-Dr.PuskasGyorgy - Clinica de Pediatrie.I.M.F. Tîrgu Mureş.
5-Conferenţiar Dr.Sc.Indig Bianka-Clinica de Pediatrie  I.M.F.Tîrgu-Mureş


#1 Dr.BauerBela

Nincsenek megjegyzések:

Megjegyzés küldése